HomePage Inapoi
Denumirea Mănăstirea "Schimbarea la față, Sf. Gheorghe și Nicolae" Cernica
Denumire alternativă Mănăstirea Cernica
Datare 1608, ref. 1781, 1802-1815, restaurare 1865-1867
Tip Mănăstire
Cultul ortodox
Judeţ Ilfov
Localitate CERNICA
Comuna CERNICA
Adresa Șos. Cernica 16
Protopopiat Protoieria Ilfov Sud
Episcopie/Arhiepiscopie Arhiepiscopia Bucureștilor
Mitropolie Mitropolia Munteniei și Dobrogei
Cod oficial LMI 2004 IF-II-m-B-15300
Descriere Întemeiată la puțini ani după Mihai Viteazul, mănăstirea este atestată documentar la 1608 prin hrisovul domnesc al lui Radu Vodă Șerban. În acel an, Vornicul Cernica Știrbei construia o biserică din lemn cu hramul „Sfântului Nicolae” refăcand un vechi schit, îl înzestrează cu pământuri, păduri și sate, spre veșnica pomenire a numelui și a neamului său. Așezarea s-a dezvoltat de la mica obște de călugări, de pe ostrovul „Sf. Nicolae”, ajungând la complexul mănăstiresc de astăzi care se întinde și pe ostrovul „Sf. Gheorghe”. Cercetări arheologice mai recente au demonstrat că el își stabilea ctitoria pe locul unei așezări monahale mai vechi, pierdută aici, în desișurile codrilor Colentinei. Denumita la început Grădiștea Floreștilor, ea și-a schimbat cu vremea numele, adoptându-l pe acela al întemeietorului său, nume pe care îl păstrează și astăzi. După 1608, anul 1781 este al doilea moment istoric important prin venirea ca stareț al mănăstirii a părintelui arhimandrit Gheorghe, unul dintre ucenicii Sfântului Paisie de la Neamț. Acesta reface obștea de monahi care se risipise din pricina războaielor și a ciumei și ridică din ruină biserica și tot ce înseamnă moștenire materială. Viata monahală de la Cernica primește astfel un nou avânt. Pe ostrovul Sf. Nicolae, vechea biserică cu hramul „Sf. Nicolae” a vornicului Cernica Știrbei a fost adaptată nevoilor crescânde ale comunității călugărești, de către stareții care s-au succedat. Actuala biserică construită după cutremurul din 1802, de către starețul Timotei, a fost terminată în anul 1815, în timpul domnitorului Ion Gheorghe Caragea. În forma inițială avea 8 turle și un pridvor deschis, pictura interioară fiind realizată de zugravul Fotache, unul dintre ultimii meșteri ai picturii medievale. După cutremurul din 1838 și 1840 care au afectat-o foarte grav a fost refăcută în mai multe rânduri, ultima mare restaurare din 1965-1967 s-a făcut prin grija patriarhului Iustinian. Mănăstirea a cunoscut, datorită starețului Gheorghe, în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni, domn fanariot cultivat, o intensă viață culturală. Aici erau copiști de manuscrise și zugravi care au pictat numeroase biserici din țară. O a doua biserică din ostrovul Sf. Nicolae este biserica „Sf. Lazăr”, fiind opera starețului Gheorghe din anul 1804. De dimensiuni reduse, cu o decorațiune exterioară bogată, piatra sculptată, cu interiorul pictat de I. Keber și Frujinescu (iconostasul), biserica „Sf. Lazăr” reprezintă o adevarată bijuterie, asimetrică, zveltă, plan trilobat, 2 coloane la intrare și scara pe stânga. Este biserica de cimitir, în partea de jos (demisol) se află camera mormintelor. Considerat cel mai reprezentativ om al timpului Sf. Ierarh Calinic a fost stareț al mănăstirii Cernica între anii 1818 și 1850. A fost preocupat în permanență de zidirea sau de refacerea unor lăcașuri de închinare de spitale, școli și case pentru orfani. Încă din primii ani de stareție s-a ocupat de zugrăvirea bisericii „Sfântul Nicolae” din incinta mănăstirii. În vremea sa au fost ridicate pe ostrovul Sf. Gheorghe (numit așa după numele starețului Gheorghe) zidurile împrejmuitoare, cu o arhitectură tipică zonelor de câmpie, biserica „Sf. Gheorghe”, clădirea stăreției și aproape toate casele și chiliile, iar pentru îngrijirea călugărilor bolnavi s-a construit o bolniță. Iubitor de cultură, Calinic a pus bazele unei valoroase biblioteci și a deschis aici o școală de pictură bisericească. Cei 32 de ani de stăreție la Cernica constituie o perioadă de neîncetate strădanii pentru ridicarea vieții călugărești de acolo, pentru buna îndrumare a viețuitorilor, pentru înzestrarea mănăstirii cu noi lăcașuri de închinare și chilii pentru școlarizarea tinerilor. A întemeiat mai multe ateliere în care monahii își pregăteau singuri cele trebuitoare pentru îmbrăcăminte (rase, potcapuri etc.). Cei știutori de carte se ocupau cu copierea de manuscrise, mai ales din scrierile Sfinților Părinți si ale marilor îndrumători ai vieții călugărești. Obștea monahală creștea mereu. Dacă în 1838 erau 300 de călugări, în 1850 numărul lor ajunsese la 350. Dintre ei s-au ridicat multe personalități ale vieții bisericești: arhiereul Ioanichie Stratonichias, originar din Transilvania, retras spre sfârșitul vieții la Cernica, protosinghelul Naum Râmniceanu, un cunoscut cronicar, arhimandritul Veniamin Cățulescu, profesor de Religie la Colegiul „Sf. Sava” din București, Pimen, fost egumen la Tismana, Anastasie Baldovin, ucenicul și biograful lui Calinic, Nicandru, urmașul său în stăreție și alții. Starețul Calinic era un bun îndrumător al credincioșilor care veneau la mănăstire; era cunoscut atât pentru rugăciunile sale tămăduitoare, cât și pentru faptele sale de milostenie. Timp de câteva luni, in 1821 a hrănit in mănăstire un mare număr de locuitori din București și din împrejurimi, refugiați la Cernica de frica turcilor. Înălțată între anii 1831-1832, biserica cu hramul „Sf. Gheorghe” este ctitoria Sfântului Calinic și arhiereului Ioanichie Stratonichias. Fiind distrusă la scurt timp de cutremurul din 1838 starețul a început rezidirea ei, terminând-o în 1842 sub domnia lui Alexandru Ghica. A fost restaurată împreună cu tot ansamblul mănăstiresc între anii 1965-1967 de Patriarhul Iustinian. Pictura din interiorul bisericii este realizată de zugravului Adam. În pronaos se află pictate portretele in ulei ale ctitorilor Calinic și Ioanichie Stratonichias, opera pictorului Sava Hentia. În incinta ansamblului mănăstiresc se mai află un paraclis cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” zidit în anul 1790 de Dan Brașoveanul; un altul în casa starețului Gheorghe cu hramul „Intrarea în Biserică”, ctitor Gheorghe arhimandritul, construit în stil athonit; paraclisul cu hramul „Sfântul Ioan Apostolul”, ctitor Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, 1842; moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, canonizat în 1955, prăznuit pe 11 aprilie; casele memoriale ale Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și a scriitorului Gala Galaction; muzeul de icoane, ferecături și broderii din sec. XVII-XIX, manuscrise, obiecte de cult din argint, tablouri, vase și relicve din ceramică etc. De remarcat este și cimitirul mănăstirii, rezervat la început monahilor, care a primit pentru odihna veșnică numeroși fruntași ai vieții culturale, sociale, politice, boieri, ctitori și alte personalități. Printre cei înmormântați aici se află, mitropolitul Nifon, scriitorul Gala Galaction, pictorul Ion Țuculescu, istoricul Ion Lupaș, marele teolog Dumitru Stăniloae, Alina Știrbei, Maria Romanoff și multe alte figuri ilustre, istorice sau duhovnicești. Unele monumente funerare sunt opere ale unor arhitecți și sculptori de valoare ca I. Iordănescu, Carol Storck și alții. Se remarcă de asemenea, cavoul Mitropolitului Nifon, din marmura albă, pictat de Gh. Tattarescu în 1875.
Clerici Stareț Ciolan Macarie; Ieromonah Dumitrescu Marius